Există numeroase studii care ne oferă speranţe reale că putem opri îmbătrânirea, dar, deocamdată, nu există nimic concret, centenarii bucurându-se de longevitate graţie unei combinaţii de forţă şi genetică.

Putem opri îmbătrânirea? O întrebare care se afla deopotrivă în mintea multor persoane de rând dar şi a cercetătorilor, răspunsul fiind unul uşor de intuit. Putem amâna momentul, în timp ce imaginea acestei întrebări ne duce cu gândul la un scenariu SF destul de îndepărtat de momentul actual. Ultima perioadă ne-a oferit o multitudine de ipoteze, informaţii şi tehnologii care afirmă că pot face din promisiunea tinereţii veşnice o realitate realizabilă. Oamenii de ştiinţă se arată entuziasmaţi de noile descoperiri şi ne explică cum îmbătrânirea poate fi oprită şi inversată. Multe din aceste explicaţii sunt susţinute de diverse strategii de a rămâne tineri şi implică celulele stem, injectarea de sânge tânăr, mâncat mai puţin în mod constant, post intermitent, medicamente ca rapamicina (care favorizează eliminarea gunoiului celular) şi metformina (tratarea diabetului), toate fiind considerate promotori ai longevităţii.

Dar medicamentele au şi efecte adverse, rapamicina slăbind sistemul imunitar în timp ce metformina ne poate epuiza corpul de celulele B care furnizează energie.

Restaurarea celulelor stem

Tehnologia celulelor stem s-a bucurat de o atenţie deosebită o perioadă destul de îndelungată, având susţinere din partea cercetărilor, care arată că aceste celule sunt pregătite pentru construirea noilor ţesuturi şi organe pentru a înlocui părţi ale corpului care nu mai funcţionează. Aceste celule sunt localizate în grăsimea fiecăruia dintre noi şi pot fi recoltate, purificate şi apoi injectate înapoi în corp pentru a-şi face magia de întinerire. Iată o speranţă care ne arată că putem opri îmbătrânirea! Dar …

O problemă în privinţa lor este aceea că nu sunt foarte rezistente şi robuste, ele deteriorându-se şi îmbătrânind destul de uşor. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă au găsit soluţia! Ei au adăugat în ecuaţie resveratrolul găsit în coaja de struguri, un antioxidant deja iubit şi apreciat de comunitatea anti – îmbătrânire ca un puternic revitalizant şi l-au mixat cu 5-azacitidina, o substanţă cu potenţial de conservare. Scopul a fost de a crea un amplificator unic de celule stem care le-ar garanta acestora supravieţuirea şi replicarea continuă în terenul neiertător al îmbătrânirii. Metformina, medicamentul utilizat pentru diabet, a fost folosit în scop asemănător. Mâncatul mai puţin a fost de asemenea găsit pentru a “însămânţa” celulele stem, cel puţin la şoarecii în vârstă.

Pe lângă conceperea metodologiilor de promovare a celulelor stem puternice, oamenii de ştiinţă s-au concentrat simultan pe alte ameninţări ale celulelor stem şi anume prezenţa celulelor senescente. Acestea sunt celule care au suferit degenerescenţă legată de vârstă, procesul lor de îmbătrânire emiţând substanţe chimice care distrug celulele stem. Mai rău decât atât, ele pot suferi mutaţii transformându-se în celule canceroase, ceea ce le face şi mai de nedorit.

Oamenii de ştiinţă au încercat să combine mai mulţi actori care valorifică puterea substanţelor asemănătoare vitaminelor quercetina şi dasatinib, un medicament utilizat în mod obişnuit în chimioterapia leucemiei în scopul rădicării celulelor senescente. Acest duo a fost deja utilizat pentru tratarea bolii fibrotice pulmonare şi disfuncţia renală asociata diabetului, dar în studii mici. Autorii acestei descoperiri spun că este un drum lung până când substanţele vor fi gata să activeze în scopul pentru care au fost create.

Deocamdată celulele stem arată bine în eprubetă, pe animale şi în studii limitate pe oameni, dar încă nu există dovadă şi susţinerea ca ele ne pot ajuta să putem opri îmbătrânirea.

Disfuncţia mitocondrială

Mitocondriile sunt bateriile care le oferă energie celulelor şi ca toate bateriile, devin în cele de urmă disfuncţionale. Una din preocupările multor oameni de ştiinţă a fost aceea de a găsi un antioxidant puternic care să acopere mitocondriile şi să le protejeze, ajutându-le să facă faţă cu brio asalturilor chimice.

Cel mai aproape de un astfel de rezultat a fost nutrientul Coenzima Q10. Acesta este un antioxidant care funcţionează în epicentrul producerii de energie şi se obţine din hrana provenită în cea mai mare parte din animale, cum ar fi peştele gras ca somonul şi tonul, carne de organe precum ficat, nuci, cereale, dar, marea parte a a coenzimei Q10 este produsă în corp. Această funcţie scade treptat pe măsură ce îmbătrânim, de aceea sunt necesare suplimentele. Cu toate acestea, ele nu sunt foarte bine absorbite de organism, ceea ce a dus la găsirea unor soluţii ca bichinolul, idebenona sau MitoQ, concepute pentru maximizarea accesului la mitocondrii. Studiile umane au arătat că aceste completări încă nu au adus rezultatele dorite, încă un scenariu care ne arată că deocamdată nu putem opri îmbătrânirea.

Scurtarea telomerilor

Telomerii sunt capace de protecţie la capătul cromozomilor în care sunt găzduite genele şi că orice “capăt de şiret” ele îşi păstrează integritatea, permiţând replicarea continuă a celulelor. Odată cu îmbătrânirea, din nefericire şi ele se uzează, se scurtează, făcând replicarea mai dificilă şi îmbătrânirea iminentă.
Reînnoirea telomerilor se află şi ea pe lista priorităţilor oamenilor de ştiinţă, vitamina B12, vitamina C, metformina, o formulă cunoscută ca TA-65 care conţine iarba astragalus şi alte ingrediente naturale, având rolul de conservatori ai telomerilor.

În mod real, până acum, centenarii s-au bucurat de longevitate graţie unei combinaţii de forţă şi genetică norocoasă şi nu prin folosirea tehnologiilor menţionate aici.